Interzicerea modelelor prea slabe: un angajament destinat aplicarii imediate

Utilizarea modelelor exagerat de slabe a generat vreme de 15 ani un scandal de proportii in lumea modei. De curand, doua grupuri rivale de moda din Paris, LVMH si Kering si-au unit fortele pentru a pune capat acestei practici, fapt ce dovedeste ca industria tine intr-un final cont de publicul cumparator de haine. In calitate de reprezentante a unor nume colosale ale industriei, precum Dior, Gucci, Saint Laurent si Vuitton alianta LVMH-Kering a adoptat o carta comuna ce prevede interdictia de a angaja modele prea slabe (si cu varste mai mici de 16 ani pentru articole vestimentare dedicate adultilor). 

Va reusi aceasta modificare sa imbunatateasca sanatatea modelelor, dupa ce initiativele trecute au dat gres? Este prea devreme pentru a ne pronunta. Insa aceasta miscare este o dovada incurajatoare a modului in care industria fashion este democratizata gradual. 

INFLUENTA RETELELOR DE SOCIALIZARE

Retelele de socializare au generat o platforma pentru actori mai putini puternici ai industriei -modele si critici de consum- carora li s-a blocat accesul catre o lume elitista in care designerii dicteaza standardele de frumusete, fara a-si asuma raspunderea pentru cerintele fizice pe care le implica o talie de 52 de cm. Odata cu puterea, vine responsabilitatea, iar moda devine constienta de acest lucru.

Carta LVMH-Kering a fost generata in parte de catre cel mai fashion power-couple din Paris: Antoine Arnault de la LVMH si nevasta sa, supermodelul Natalia Vodianova: ,,Nevasta mea a spus ca toate aceste probleme existau si in urma cu 15 ani, insa modelele nu aveau la dispozitie retele de socializare pentru a vorbi despre ele si a incerca sa produca o schimbare… Le putem multumi retelelor de socializare pentru semnalarea multor lucruri pe care nu le-am fi tolerat in trecut daca ar fi fost cunoscute public.” 

SUPREMATIA DESIGNERILOR TINE DE DOMENIUL TRECUTULUI

Sunt insa mai multe de descoperit in privinta echilibrului intern de putere al modei. In urma cu un deceniu, designerii de la Saptamana Modei din Paris erau tratati ca niste zeitati; ,,pretentia” de a dicta in privinta alegerii modelelor ar fi fost nerealista pentru proprietarii companiilor. Treptat insa, gigantii de lux s-au razvratit in mare masura la adresa puterii si statutului detinut de creatorii de moda pe care ii angajeaza.

Veteranii studio-urilor de design, talentati, demni de incredere si cu picioarele pe pamant, se afla acum in prima linie pentru job-uri de top, in detrimentul excentricilor. Iar in vreme ce influenta de facto a designerilor s-a diminuat, puterea modelelor s-a accentuat. Astazi, modelele de top detin un avantaj comercial la care supermodelele anilor ’90 puteau doar sa viseze. Daca Linda Evangelista nu se dadea jos din pat pentru mai putin de 10.000 de lire sterline, Insta-modelele de astazi pot sa-l taxeze de zece ori mai mult pe designer-ul unui brand de pijamale pentru a posta un selfie pe Instagram, fara nevoia de a se deplasa.

Modelele sustin ca agentii de casting le impun marimi mici, iar acestia din urma afirma ca nu fac altceva decat sa se conformeze standardelor de podium. Cititorii critica revistele pentru prezentarea modelelor exagerat de slabe; editorii invoca lipsa de interes a cititorilor pentru aparitii iesite din sfera supermodelelor, fapt ce se reflecta automat in scaderea vanzarilor. Consumatorii spun ca se simt presati in a urma o dieta din cauza imaginilor cu modele foarte slabe; modelele relateaza ca sunt ironizate din cauza kilogramelor in minus. Carta prefigureaza o iesire din acest cerc vicios. 

Moda nu a inventat marimea XXS, ea dateaza de la inceputul anilor ’90, fiind utilizata in Los Angeles pentru a descrie silueta dorita pentru actorii aspiranti de la Hollywood. Imaginea corporala negativa este o problema ce se extinde cu mult dincolo de podiumurile pariziene, insa asa cum moda este parte integranta a problemei, este necesar ca aceasta sa se regaseasca in cadrul solutiei.

Aceasta carta nu penalizeaza femeile pentru ca sunt slabe, ci tine sa educe o industrie in care standardele de podium implica infometarea unor femei care sunt deja slabe.